A norilor

Norii mă povestesc –

le îngăduie asta cerul

în care fug adesea

din sila viermuielii de pe pământ

 

În graiul nimbus

în zborul – joc

numele meu e

mreana ce zboară

un peşte nefericit

în apele curgătoare

cu prundul stând pe loc

 

Sufletul meu are solzi

cu efigia de argint a lunii

iar gândul şuviţe de soare

să uit noaptea din care

cândva am urcat

şi iarăşi noaptea

în care-am să cad

 

Norii mă povestesc

peste rai peste iad

nici sfinţenie nici ispită

dar cu gura rănită

de cârligul undiţei ecleziastului

pe când murmur  dulcele cânt

despre vânarea de vânt

Incoming search terms:

• https://passionaria ro/a-norilor/