Floarea-soarelui

Toţi suntem robii soarelui,
dar uităm
sau ne aducem aminte de el
când ni se apropie Noaptea…

Numai floarea-soarelui,
numai ea-l recunoaşte
încă din sămânţă
şi chiar şi după,
până şi-n clipa tragerii pe roată,
a masacrării ei în ulei,
cine-i mirele,
gâdele ei….

Surâde durut
galben şi mut
şi-l mai imploră
“Baremi o secundă,
o oră”
cât vara vieţii
care, uite-o,
a şi trecut…