Sfaturi pentru un tânăr poet

Cuvântul –
cel mai gol veşmânt
din naştere pân-la mormânt.

L-ai descoperit
ca să acoperi,
te-a acoperit
ca să descoperi
nimic până la cap…

Care cap?

Acela pe care trupul canibal
îl devoră spornic
ca minutarele mâncând din ornic…

Inima?
Un gheţar fierbinte
inundând vorba –

timpul din Cânt
niciodată nu va curge-nainte…

Aşadar, ţine minte:
Cuvântul –
o cochilie goală de melc
în care a vuit odată marea…

E fără ţărână deasupra
cărarea…