Strada Milcov

Ea trece dreaptă şi acum
prin ochii miraţi
ai copilăriei mele
cu umbra frunzelor de liliac
aidoma unor mici inimi
proiectate pe ziduri

Mireasma ei – acrişoară
de necoapte dude
de caise crude
de suflet sterpezit
sub nerăbdarea coacerii

Atingerea ei – furişul
în curte la Dica ţiganca
sub banca
unde legănam păpuşi
din porumb verde
cu păr din mătase

Sunetul ei – chiot
din nevinovata cruzime
cu care legam tinichele
de coada pisicii rele
a doamnei Ştainmeriţ

Cerul ei – scund
mersul tupilat
pe ţiglele garnizoanei
ruseşti din orăşel
să privesc prin lucarnă
ofiţerul beat
plângând la carceră

“Puşi com hir”
miorlăia doamna Ştainmeriţ
“Devuşca… siuda”
blogodorea Ivanul
“Să moară mama”
se jura Dica strâmb
cu toptanul

Glasuri prăvălite
ca-ntr-o fântână
limbi amestecate
toate
pe strada Milcov
care nici măcar nu era
strada mea

Dar numele ei însemna hotarul
dintre zbor şi colivie
sau dimpotrivă amesteca
drăgăstos şi confuz toate lumile
din copilăria tulbure
înecându-le
în apa ei vie