Cuierul

Citesc Borges –
întâi mă simt un fier de călcat
vârât într-o priză magică:
siguranţe lăuntrice mi se aprind
până la roşu
şi las o amprentă fierbinte
în stare să netezească
întreaga zi boţită
de fapte mărunte şi nevrednice

Apoi devin propriul meu cuier –
acest poem mototolit
încreţit în circumvoluţiuni
şi călcat în picioare de viaţă
răsare impecabil
nu doar fluturând nemaiînchipuit,
ci şi cu mireasmă de ger…