Licăr, leg, laud, las, lovesc

La glezna de tarana,
o frunte de trufie…
La mijloc plange iarba
si tese colivie

sa nu raman in cerul
cu soarele drept rana,
care senin mi-ntinde
azururi de capcana,

sa nu ciobesc oglinda
ivita dimpotriva
care m-adevereste
prin cealalta captiva…

Sunt si a mea sau numai
a tot ce ma-nconjoara?
Ce dragoste m-aduna,
ce ura ma separa?

Oh, voi, cuvinte tandre,
surori de caritate,
pansarea unei patimi
e doar pe jumatate,
dar tot pe rugul vostru
cand ard, ma stu intreaga
sa-nchipui libertatea
suprema, care leaga …