Joc îngheţat

Ninge…

Undeva în cer
un demon cu apucături de Sisif
jumuleşte blând
Phoenixul alb al singurătăţii

Pe trupul blestemat de neodihnă
puful creşte instantaneu
şi fericit întru risipă

Dumnezeu trimite îngerul
să-i facă-n necaz –
dintr-un nor vecin
cad petale mărunte de stea…
“Mă iubeşte?” întreabă un fulg,
“Nu mă iubeşte”, răspunde celălalt.

Ninge…

Fulgi de Phoenix şi petale de stea
se topesc în plânsul meu trecător,
în fuga mea
încă drăgăstoasă
sub nea

Cu cât privesc mai de aproape
cuvântul “zăpadă”,
cu atât el îmi orbeşte
clipa vederii
şi nu dau de nimeni.

Ninge…

Rescriu înălţarea căderii…