Inalt și frânt

Nu sunt Dumnezeu
ci doar o farama din El
si doar farama incerc
sa inchipui,
sa cant
din zborul acesta
inalt si frant,
inalt si frant…

Farama din iubirea Lui
e inima mea
si sub lupa ei de carne si sange
maresc maruntia clipei
si ma minunez de ea
ca si cand
nimeni pana acum in afara mea
n-ar fi vazut,
nu s-ar fi bucurat
si n-ar fi scris despre asta
inalt si frant,
inalt si frant…

Sarut pulberea de pe
incaltarile Lui ceresti
si praful acela ma imbarbateaza…
Fie,
sunt un graunte de praf –
dar care stie
ca Dumnezeu e de foc
nu de tarana,
de focul acela dintai
pe care pamantul racit
l-a uitat,
l-a tradat,
l-a murit…

„Fie, ma consoleaza El in rugaciune –
esti praf de foc
ratacind pe tarana,
o scanteie pana la soroc;
vei fi de scrum
pe lungul drum,
vei fi cenusa
din jucausa,
vei cadea pe pamant
inalt si frant,
inalt si frant…”