Predicat

Plouă…
Acest verb impersonal mă jicneşte
pentru imprecizia lui
pentru laşitate
pentru lipsa de culoare…

Nu-şi asumă nimeni ploaia
ca atâtea altele –
n-are nimeni chef să schimbe ceva
şi poate nici putere…

Dar iată şi ruptura de lumină –
pe lângă că plouă
mai şi fulgeră…
Nimeni nu-şi asumă vreo vină!
Ea?
Tu?
El?
Care?

Umede şi moi sunt impersonalele în mişcare
ca de exemplu această rece noapte de mai
în care singurătatea mă scrie
mă spânzură calm de funiile
subiectului “ploaie”
al cărui predicat sunt
măcar pe hârtie!